Raimar Wagner (44 de ani) s-a născut la Rupea, județul Brașov, a studiat limba și literatura germană și franceză la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, urmând tot aici un an de studii aprofundate în domeniul traductologiei. În perioada 2008-2014 este ales consilier local al orașului Sibiu pe listele FDGR. A lucrat ca jurnalist, ca traducător, ca antreprenor în domeniul turismului sau a dezvoltat proiecte sociale. Din 2014 este coordonator de proiecte pentru România al Fundației Friedrich Naumann pentru Libertate, iar din acest an ocupă funcția de director de proiect pentru România și Republica Moldova.

Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate (Friedrich–Naumann-Stiftung für die Freiheit), promotor al valorilor liberale la nivel global, aniversează anul viitor trei decenii de prezență în România. Care sunt principalele repere ale activității fundației și ce rol joacă în procesul de democratizare a societății românești?

Și în trecut, și acum, și în viitor promovarea și apărararea valorilor libertății și a liberalismului vor sta în centrul activității noastre. O facem încă de la înființare din 1958 în toată Germania, iar în momentul de față suntem prezenți cu birourile noastre în peste 60 de țări în lume. Timp de aproape treizeci de ani am promovat în România democrația, statul de drept, pluralismul și piețele libere. Setul de instrumente standard utilizat în acest scop este educația politică, consultanța politică și dialogul politic. Prin intermediul evenimentelor și publicațiilor noastre încurajăm oamenii, mai ales tinerii și femeile, să se implice activ în viața politică. Susținem tinerii talentați acordându-le burse. Suntem parteneri în proiecte atât cu organizații ale societății civile, cât și cu partidele liberale membre în grupul european liberal.

Unde se plasează astăzi România pe harta democrațiilor europene consolidate? Cum arată profilul politicianului român în 2020? Dar cel al votantului?

Așa cum România a fost promovată recent la statutul de Piaţă Emergentă, cam așa stăm și cu democrația. Avansăm spre bine, dar mai avem. Consolidat e prea mult spus, numai dacă ne gândim că nu cu mult timp în urmă eram foarte aproape să ne abatem de la acest drum. Spre deosebire de calea pe care o aleg țările care alcătuiesc grupul de la Visegrad, în România se clădește o democrație de tip liberal. Separația puterilor în stat funcționează.

Asta se pare că își dorește și votantul din mediul urban, care s-a cam săturat de aceeași ciorbă și de tranziție în general. Are acces la informații, vizitează democrațiile consolidate din vestul Europei și începe să își schimbe setul de valori, iar, prin urmare, îi cresc și pretențiile. Și când vede că se poate mai bine în orașe precum Cluj, Oradea, Sibiu sau celebra comună Ciugud, îi crește frustrarea. În același timp, votanții de tip FSN încep să devină minoritari, iar majoritari la vot devin cei care la Revoluție aveau 12-18 ani. Aceștia au acum familii cu copii, îi interesează viitorul și mai ales cine îi conduce spre acest viitor. Sunt mai informați și au ochiul critic deja format. Ei au determinat surprizele din București, Timișoara, Câmpulung Muscel sau de la Brașov. România rurală și îmbătrânită nu va trece totuși în curând prin aceeași dinamică.

Partidele tradiționale au fost prinse pe picior greșit exact de această dinamică. În trecut nu s-a investit în profesionalizarea activului de partid, iar spiritul critic și dezbaterea au fost suprimate. Suplimentar s-au creat mecanisme de piață anticoncurențiale, cum ar fi alegerea primarilor într-un singur tur, ce garanta prima șansă celor în funcție. Alegerile au dovedit că asta s-a și întâmplat, în mare parte PSD rămânând cu cel mai mare număr de primari, urmat la mică distanță de PNL. Lipsa concurenței pe piața politică a dus și la o deprofesionalizare a politicienilor, iar prin urmare, calitatea primarilor și a politicienilor în general lasă de dorit în raport cu așteptările alegătorilor.

Apariția concurenței prin USR PLUS s-a dovedit benefică pentru că a impus noi standarde de calitate cerute de public: transparență, onestitate, profesionalism și mai ales viziune. Atât Dominic Fritz la Timișoara cât și Allen Coliban la Brașov au câștigat pe un vot pozitiv, cucerind electoratul cu proiecte concrete și o viziune de viitor asupra orașului. În niciunul dintre aceste orașe nu a existat un spirit împotriva primarilor în funcție, așa cum a existat un vot anti-Firea la București. Vremea promisiunilor cu asfaltări de stradă și canalizări, cel puțin în mediul urban, a cam trecut. PNL a recunoscut din timp concurența venită pe eșichierul de dreapta și a propus la rândul său candidați noi, atât la București cât și în țară. La numai 33 de ani îl regăsim de exemplu pe cel mai tânăr președinte de Consiliu Județean la Maramureș. Reintroducerea turului doi în alegeri, cerută și de președintele Klaus Iohannis în discursul de după alegeri, va reprofesionaliza clasa politică și în consecință va îmbunătăți actul administrativ.

An electoral, în plină criză sanitară. În ce măsură poate influența pandemia de COVID-19 procesul alegerilor?

Practic, de aproximativ 2-3 luni suntem în plină campanie și o să mai fim până în 6 decembrie când vor avea loc alegerile parlamentare. Asta și pentru că legea electorală interzice într-un mod straniu afișajul stradal pe suprafețe mari în timpul celor 30 de zile de campanie, dar nu o interzice în celelalte unsprezece luni. Interacțiunea directă între alegător și politician a fost și va fi limitată de pandemie. Așa numitele campanii de tip ușă în ușă sau marile adunări în piețe nu vor mai avea loc. De aceea partidele au fost nevoite să recurgă la bannere și afișaje stradale mari încă înainte să înceapă campania propriu-zisă.

Bineînțeles, campania a trebuit să fie mutată mai ales în online. Cine a știut să se adapteze a reușit să puncteze la public, iar asta s-a tradus în mobilizare și în voturi. Generația Facebook nu o reprezintă cei mai tineri așa cum s-ar crede, ei fiind prezenți pe cu totul alte rețele de socializare. Aceasta este de fapt generația celor de 30-45 ani. Conform datelor noastre, în România peste 90 la sută din utilizatorii de internet folosesc acest canal. Twitter, de exemplu, nu a prins deloc. Pandemia a schimbat multe în comunicare și nu cred că ne vom întoarce foarte mult în offline nici după ce va trece. Campaniile online necesită mai puțină resursă umană, de timp și de bani și pot ajunge și la mai mulți potențiali votanți.

Digitalizarea a devenit un termen omniprezent în discursul public. Cum conectăm administrația publică la realitățile erei digitale? Cât de importantă este introducerea votului electronic?

Noi am început să promovăm încă din 2015 modelul estonian, atât în România cât și în Moldova. Acolo actul adminstrativ este 100% digital, iar hârtia a fost complet eliminată din circuit. Pe lângă eficientizare, digitalizarea a eliminat și corupția din administrație și contribuie semnificativ la PIB prin reducerea costurilor de administrare. Acesta va fi viitorul. Depinde de fiecare țară în parte cât de repede sau cât de târziu se va ajunge aici.

În România avem soluții insulare. Și aici sunt fruntașe tot orașele menționate anterior. Modelul estonian sugerează introducerea identității electronice și accesarea serviciilor oferite de stat prin această identitate. Un astfel de serviciu ar trebui să fie și votul electronic care ar putea facilita accesul celor patru milioane de români aflați în străinătate la procesul electoral, deoarece votul prin corespondență este un eșec și va fi probabil la fel de puțin utilizat și la alegerile din decembrie. Noi am analizat printr-o serie de evenimente cu experți din Estonia în domeniul securității votului, precum și cu politicieni și ONG-uri din România și Moldova posibilitatea introducerii votului electronic. Ca o primă concluzie: dacă din punct de vedere tehnic este posibil, temerile sunt mari în ceea ce ține de securitatea sistemelor însoțită de o lipsă de încredere în instituțiile statului. Cred că va mai dura cel puțin opt ani până o să vedem introdus un astfel de sistem. Vestea bună este că legea pentru introducerea acestei identități a fost recent promulgată de președinte. Ține doar de viitorii guvernanți cum o pun în practică și ce utilitate îi vor da.

Care sunt cele mai importante proiecte implementate în 2020 de Fundația Friedrich Naumann în România și direcțiile prioritare de acțiune stabilite pentru anul următor?

Și noi a trebuit să ne mutăm activitatea în online. Primele traininguri, dezbateri sau mese rotunde virtuale le-am început deja din ultima săptămână a lunii martie contabilizând în două luni intense, 1.000 de participanți. Am vorbit de aplicațiile digitale în sănătate, business, educație sau administrație, am dezbătut problemele Bucureștiului și cele de mediu. Cu partenerii de la Centrul de Jurnalism Independent analizăm, într-un studiu amplu, discursul iliberal și dacă au fost sau nu încălcate drepturile și libertățile individuale pe timpul pandemiei și cum a fost îngrădită sau nu libertatea presei. Concluziile studiului vor fi prezentate în luna decembrie. În 2021 ne vom focusa la nivelul întregii fundații pe cum putem reporni economia prin mecanismele economiei sociale de piață. Respectarea drepturilor omului și a libertăților cetățenilor va fi un alt pilon important al activității noastre. În România, pe lângă proiectele cu societatea civilă, o să colaborăm cu partenerii noștri politici de la USR PLUS pentru elaborarea de politici de bună guvernare.

Un interviu de Ioan Dornescu