Se spune despre criza COVID, care e încă foarte prezentă, că are și un avantaj. Imaginați-vă un tânăr sau o tânără pe un scaun confortabil la un bar de plajă, cu o privire relaxată care mătură apele turcoaz ale oceanului, pentru a se odihni în cele din urmă pe coline senine și verzi. O băutură rece este așezată chiar lângă un laptop pe care se vede un grafic circular. Bineînțeles, sunt posibile și mici variații ale acestei priveliști idilice, cu cafele în loc de băuturi, tablete în loc de laptopuri și alte grafice.
Indiferent de detalii, mesajul transmis este extrem de puternic - acesta este viitorul muncii. Nu e de mirare că astfel de imagini împodobesc pagina de gardă a prezentărilor făcute de departamentele de resurse umane din multe companii. Chiar și unele state cred cu tărie în acest viitor și vor să profite de el. Țări din regiunea Caraibelor, dar și din Europa (cum ar fi Germania, Islanda, Republica Cehă și altele) încearcă în mod activ să atragă asemenea nomazi digitali prin introducerea unor vize speciale.
Dintr-o dată, toată lumea pare să tânjească după locuri de muncă care oferă mai multă libertate și un plus de sens. Într-un sondaj realizat în rândul a peste 2.000 de persoane din Regatul Unit și Irlanda, peste o treime dintre respondenți au declarat că vor să își schimbe rolul în viitorul apropiat sau după ce economia se va consolida. În SUA, un număr record de 4 milioane de persoane și-au părăsit locul de muncă în aprilie, iar rata rămâne ridicată. Experții au acum și un termen special: „Marea Demisie”.
În România, aproape 50% dintre persoanele întrebate de platforma de resurse umane Best Jobs cu privire la planurile lor au declarat că se gândesc să devină liber profesioniști independenți, deoarece își doresc mai multă flexibilitate a programului de lucru, independență, libertatea de a lucra de oriunde sau venituri potențial mai mari.
Ce s-a întâmplat? Simplu spus, o pandemie.
În România, unde angajatorii au tendința notorie de a microgestiona și de a controla mai mult, ideea de a lucra de la distanță părea absurdă înainte de diversele carantine din 2020. Să le permiți oamenilor să lucreze din afara biroului, fără o supraveghere adecvată? Terminați cu prostiile! Dar conceptul a câștigat teren atunci când managerii au observat că productivitatea nu a scăzut atunci când oamenii lucrau de acasă, iar în unele cazuri chiar au văzut un câștig. Am discutat despre acest lucru cu Eugen Petala, care este partener și manager al unui furnizor de servicii lingvistice din București. În timpul carantinei, doi dintre traducătorii lor au putut să lucreze exclusiv de acasă și, din câte și-a dat seama, productivitatea lor a fost aceeași în ceea ce privește rezultatul muncii. Dar, după părerea sa, ei au lucrat mai mult de 8 ore, astfel încât productivitatea orară reală a fost - dacă intuiția sa se va fi dovedit corectă - ceva mai mică decât înainte. La compania sa se urmărește doar rezultatul, așa că supravegherea a fost cam aceeași ca înainte. La un moment dat, cursurile de limba germană pe care le oferă compania sa au migrat online, își amintește Petala. Din punctul de vedere al productivității profesorilor, nu a fost nicio problemă: poți testa studenții la fel de bine și online.
România este o țară aproape fără autostrăzi și cu o calitate proastă a transportului local. Naveta pare să dureze o veșnicie, dar, în același timp, țara are una dintre cele mai rapide conexiuni de internet disponibile. În aceste condiții, a lucra de acasă pare o soluție bună. S-au grăbit să opteze pentru ea mai ales persoanele din IT și din domeniul creativ, și chiar industrii mai noi, cum ar fi cea de coaching. Aproape peste noapte a apărut un fel de mișcare, inspirată de poveștile de succes ale oamenilor care au abandonat orașele zgomotoase și aglomerate pentru un loc la țară, unde aerul este mai bun și unde copiii pot crește într-un mediu mai sănătos. Casele sunt mai mari și mult mai ieftine decât în orașe, conexiunile la rețelele wireless oferite de marii furnizori de telecomunicații sunt bune, iar oamenii scapă de deplasările lungi. Desigur, există și capcane ale relocării la sat, dar comunitățile săritoare de pe Facebook oferă repede sfaturi celor interesați să facă pasul cel mare.
Dar această promisiune seducătoare a unor angajați mai fericiți datorită unui echilibru mai bun între viață și muncă nu este universal aplicabilă. În primul rând, nu atât de multe locuri de muncă permit lucrul la distanță. Cine lucrează ca operator mecatronist în producție, șofer de camion sau de autobuz, angajat al unui hotel sau al unui restaurant, asistent medical sau vânzător la magazin, poate spune adio conceptului de lucru la distanță sau de la domiciliu. Și acestea sunt doar câteva dintre locurile de muncă la care ne putem gândi foarte repede. Regula de bază este că cine lucrează pe o mașină complexă și/sau în contact fizic direct cu oamenii (colegi sau clienți) nu se potrivește cu adevărat cu noua lume a muncii.
A munci constant de pe plajele lumii sau măcar din grădina proprie dintr-un sat liniștit a fost întotdeauna fezabil doar pentru câțiva oameni norocoși. Pentru ceilalți, lucrurile nu arată atât de bine.
Angajații tind să lucreze mai des de acasă sau de la distanță, dar sub presiunea noii realități, linia de demarcație dintre muncă și viață devine mai neclară. Angajații sunt mereu de găsit pentru colegi, șefi sau clienți, așa că în timpul unei zile normale din săptămână, situațiile de viață și de muncă alternează constant. Un sondaj recent realizat de BestJobs a scos chiar la iveală faptul că nu mai puțin de 70% dintre angajații români au lucrat deja în timpul vacanței sau cred că vor fi nevoiți să facă acest lucru, iar peste 20% se vor ocupa de sarcinile de serviciu în timpul liber, pentru că nu există un înlocuitor pentru ei. Însă, de multe ori, oamenii sunt pur și simplu dornici să muncească mai mult - își asumă proiecte suplimentare pentru că vor să învețe noi abilități sau să câștige mai mulți bani.
Acest lucru are efecte psihologice grave: sentimentul de a fi exploatat, mai mult stres, tulburări de somn. Toate aceste lucruri erau cunoscute cu ani buni înainte ca COVID să lovească: încă din 2017, un studiu realizat de Organizația Internațională a Muncii în 15 țări a evidențiat avantajele (mai puțină navetă, mai multă flexibilitate) și dezavantajele (ore suplimentare neplătite, izolare) ale muncii de la distanță. Dar pandemia a fost primul moment în care forța de muncă a unor întregi națiuni a fost trimisă să muncească de acasă. Efectele unei astfel de mișcări de masă nu au fost încă studiate, dar unul dintre ele ar putea fi tendința de a avea angajați mai pretențioși.
Un sistem mixt - sau hibrid - pare a fi o soluție bună pentru a găsi acel echilibru optim, în care se maximizează avantajele muncii la distanță, iar dezavantajele sunt reduse la un minimum posibil. La un eveniment de resurse umane din iulie, Andreea Voinea de la Banca Comercială Română, membră a grupului austriac Erste Group, a explicat că personalul a făcut în mare parte teleworking din martie 2020, iar experiența a demonstrat că angajații pot lucra la fel de bine de la distanță ca și de la birou. Pentru că, în medie, 45% dintre colegii ei doresc să lucreze în continuare de acasă - experții IT în proporție chiar mai mare - BCR va introduce un sistem hibrid, în care toată lumea poate lucra de acasă cel puțin câteva zile pe lună. Dacă nu va lovi un al patrulea val de COVID, acesta este modul în care banca va lucra din septembrie. Și alte firme vor face la fel - de exemplu retailerul online Emag.
Dar un sistem hibrid vine cu propriile provocări și, deși unii angajatori par a fi pregătiți să le facă față, nu toate firmele sunt - cel puțin din punct de vedere financiar.
În unele cazuri - cum ar fi cel al traducătorilor lui Eugen Petala - un membru al personalului poate fi trimis acasă cu tot echipamentul, iar situația rămâne neschimbată pentru cei din back-office. Aceasta este o formă de sistem mixt - unii oameni lucrează doar de acasă, alții doar la birou.
Dar în alte contexte, când toți angajații lucrează alternativ de acasă și de la birou, situația devine mai complicată. În funcție de contextul individual, uneori cineva trebuie să aibă un loc de muncă complet funcțional replicat acasă, ceea ce necesită investiții serioase în calculatoare, telefoane, aparate precum un UPS pentru a preveni pierderea datelor în cazul întreruperilor de curent, un set de căști bun și iluminare LED pentru întâlnirile online, imprimante, iar lista poate continua.
În practică, acest lucru creează situații neplăcute. Această fază de teleworking a fost un coșmar, mi-a spus o colegă jurnalistă. Ea a refuzat să fie numită în acest articol, nu numai pentru că oamenii din mass-media urăsc să fie subiectul unor articole, ci și pentru că avea o reticență în a-și numi angajatorul. Așa că o voi numi Andreea. E redactor la una dintre instituții media mai mari din București și a fost nevoită să se mute acasă în timpul carantinei din 2020. Într-un apartament mic, Andreea și soțul ei se călcau literalmente pe picioare, fiica nu putea merge la școală și trebuia să urmeze cursuri online. În unele momente, toți trei făceau videoconferințe pe Zoom sau MS Teams sau Webex. Familia a fost nevoită să investească în laptopuri mai bune și, în plus, colega mea a trebuit să cumpere echipament audio scump și să acopere un perete cu spumă antifonică. Angajatorul i-a rambursat doar parțial cheltuielile, deși, conform unui Ordin, companiile pot primi 2.500 de lei pentru fiecare membru al personalului, cu scopul achiziției de echipamente. Angajatorul ei a solicitat acest ajutor? Andreea nu știe. Poate că a făcut-o și l-a considerat o modalitate de a-și acoperi pierderile, poate că nu. În timp ce lucra de acasă, i-a lipsit ceva din vremurile vechi, de dinainte de pandemie? Discuțiile în echipă, spune ea, pentru că, până la urmă, nicio aplicație nu poate cu adevărat înlocui contactul direct, uman. Ar fi un sistem hibrid mai bun pentru ea? Nu și dacă rămâne cu actuala ei fișă de post și fluxul actual de producție.
Și poate că aici se află soluția, sugerează un nou studiu HR realizat de Gartner. Pentru a reuși într-un viitor hibrid, organizațiile trebuie „să înceteze să mai dubleze practicile centrate pe birou și trebuie să treacă la un model centrat pe om”, se arată în studiu - companiile ar trebui să adopte o abordare a muncii flexibile orientată către angajați, care să le permită acestora „să aleagă unde, când și cum să lucreze”.
Alex Gröblacher