După șocul enorm încasat odată cu răspândirea fulgerătoare a noului coronavirus și abia încercând să se ridice de la pământ, iată că economia lumii și implicit și economia națională primesc noi lovituri cu consecințe socio-economice grave. Al doilea „lockdown”, impus zi după zi în multe țări, adâncește incertitudinea care guvernează piețele financiare, piețele de capital, deciziile de politică economică și mai ales starea de spirit a fiecărui individ. În ultimele 12 luni, economia globală a plonjat de la un nivel de optimism general la cel mai mare declin înregistrat de la Marea Recesiune până în prezent. Potrivit unor date ale Băncii Mondiale, circa 100 de milioane de oameni sunt aruncați într-o sărăcie severă. Firmele antreprenoriale, afacerile mici și mijlocii și economia de subzistență sunt cele mai vulnerabile și sunt sectoarele care primesc cea mai mare lovitură ca urmare a blocajelor, a carantinării și a măsurilor severe de combatere a pandemiei Covid-19.

După criza financiară debutată în 2008, liderii lumii au adoptat măsuri comune pentru redresarea economiei globale. Astăzi însă fiecare țară este pe cont propriu și încearcă la nivel intern să vadă ce poate să facă pentru a evita scenariul cel mai negru, cel al prăbușirii economiei naționale în condițiile unei pandemii extrem de prelungite. Chiar și în Europa, unde statele comunitare au reușit să decidă un fond de redresare de 750 miliarde de euro, economiile naționale nu au văzut încă acești bani, care deja par a fi insuficienți salvării mediului de afaceri, joburilor și redresării economice a gospodăriilor din statele vulnerabile, în curs de dezvoltare.

Și economia României continuă să fie afectată de COVID-19, incertitudinea rămâne foarte ridicată, producția reală nu va reveni la nivelurile de dinainte criză mai devreme de circa doi ani și, deși contracția înregistrată de economie anul acesta se arată a fi ceva mai puțin gravă decât estimarea inițială, analiștii economici cad de comun acord că iarna vine cu noi amenințări. Recuperarea economică se va realiza în pași lenți: după o contracție a PIB de circa 5,25% în 2020, speranțele analiștilor europeni sunt că economia României își va reveni cu aproximativ 3,25% în 2021 și 3,75% în 2022.

Măsurile de blocare au avut deja un impact negativ asupra consumului, iar noile restricții vor îngreuna și mai mult fluxurile de aprovizionare, încetinind producția și exporturile. Consumul privat se va redresa cu greutate în așteptarea unor eventuale relaxări a măsurilor de distanțare socială, posibil să survină abia în 2021 și 2022. Deficitul de cont curent va scădea prea puțin în 2020 comparativ cu 2019 și se așteaptă să crească din nou în următorii doi ani. Exporturile nete contribuie astfel negativ la creșterea economică din acest an și se preconizează că vor crește lent abia începând cu 2021, susținute de o redresarea treptată a comerțului global, în timp ce creșterea importurilor va fi reluată, reflectând astfel cheltuielile crescute ale consumatorilor.

După ce a început anul 2020 sub povara deficitelor gemene și în absența pandemiei, economia românească se confruntă azi cu o adâncire semnificativă a deficitului bugetar, deoarece efortul financiar public necesar pentru combaterea pandemiei și a crizei economice se adaugă tocmai derapajelor fiscale din trecut. România, asemeni altor economii fragile, se luptă încă de dinainte de criză cu povara datoriilor nesustenabile și a deficitelor gemene, iar astăzi vede cum lovitura dată de pandemie economiei reale se măsoară în deficit bugetar de peste 9% din PIB, într-un decalaj de producție puternic negativ și în perspective de creștere guvernate de un grad foarte ridicat de incertitudine.

Asemeni tuturor statelor Uniunii Europene, pandemia de coronavirus a determinat și guvernul de la București să vină cu măsuri fiscale extraordinare, menite să salveze economia reală și mediul de afaceri autohton. În Europa, măsurile fiscale și injecția de finanțare au ajutat multe companii să rămână pe linia de plutire, au menținut angajații în joburile curente și au stabilizat piețele financiare, cu riscul adâncirii deficitelor fiscale și al creșterii datoriilor publice. Problema este că antreprenorii autohtoni din multe sectoare puse la pământ de restricții și blocaje nu au primit concret injecția salvatoare. Unii dintre ei se plâng chiar că nici măcar nu le-a fost recunoscut impactul suferit de domeniul lor de activitate. La începutul pandemiei existau temeri că blocajele aduse de restricții, întreruperile lanțurilor de aprovizionare și lipsa bunurilor vor conduce către o creștere semnificativă a prețurilor. Dar în prezența unui grad mare de incertitudine și al pierderii unor venituri, firmele au amânat investițiile iar consumatorii au preferat să țină bruma de bani „la ciorap”. Nu inflația este cea care ne amenință astăzi cel mai tare. Amenințarea cea mai gravă este complexul dat de pierderea joburilor, închiderea unor unități de producție din lipsa comenzilor, falimentarea multor firme de servicii, lipsa de lichiditate și gradul mare de incertitudine din piață.

De altfel, economia României e înțesată de mii de „serele-uri” decapitalizate a căror menire economică este doar aceea de permite transferul banilor între diverse conturi și de a simula o formă de venit. În lumea post-pandemie ne vom confrunta cu o puzderie de falimente și șomaj prelungit, în absența investițiilor majore ale guvernelor. Multe dintre „serele-uri” dispar: criza economică adusă de pandemie are și rolul de a separa bobul de neghină. Dar aceeași pandemie economică va lăsa în urmă și o altă categorie de „firme-zombi”: afacerile care primesc azi finanțări publice intermediate de diverse bănci vor petrece ani de zile să-și achite datoriile, în loc să plaseze banii în investiții, în dezvoltarea lor, în crearea de locuri de muncă.

În lumea post-pandemie vom avea o puzderie de falimente și șomaj prelungit, spunea recent și economistul Mohamed El-Erian care vede, în absența posibilă a investițiilor majore ale guvernelor, o acută „concentrare a întreprinderilor”, o scădere a competitivității și o amplificare a inegalităților. Impactul unor decizii politice luate fără calcule de oportunitate și fără o analiză minuțioasă a condițiilor concrete din viața afacerilor mici și mijlocii va schimba peisajul mediului antreprenorial autohton. Este oarecum predictibil ca pandemia să nu mai dureze prea mult după descoperirea unui vaccin eficace. Dar în absența unui real „vaccin financiar”, economia va fi bântuită ani buni de companii purtătoare de datorii, care nu vor putea avea puterea de a genera investiții, locuri de muncă și nici prea multe venituri la buget. Economia începe deja să fie bântuită de firme-zombi care „înoată” într-o mare de incertitudine.

Iar incertitudinea prelungită legată de direcția viitoare a politicilor publice din România ar putea reduce și mai mult încrederea și ar putea împiedica fluxurile de credite, afectând negativ și investițiile, și creșterea. Există un stres crescut generat de majorarea cheltuielilor cu pensiile publice și un stres și mai mare legat de deblocarea investițiilor strategice, deși există și speranța ca fondurile europene alocate României în cadrul facilității de recuperare și reziliență să ofere sprijin suplimentar investițiilor.

Nivelul de stres crește rapid în întreaga economie, după cum o arată și „Raportul de tendințe și riscuri pe piețele financiare”, elaborat de Autoritatea de Supraveghere Financiară, care face astfel o radiografie a evoluției principalilor indicatori macroeconomici și a indicilor bursieri, la nivel local și global. Stresul este prezent și în cadrul sistemului financiar european, în indicele Băncii Centrale Europene. Deteriorarea încrederii pe piețele financiare europene dar și din SUA este exprimată și de indicii calculați de Bloomberg și de cei ai Bank of America Merrill Lynch, pe fondul îngrijorărilor privind efectele unui nou val de infectare cu noul coronavirus, în timp ce autoritățile naționale introduc noi măsuri de sănătate publică pentru a limita răspândirea virusului.

Iată că nici „iarna asta nu va fi ca vara”, dar anul acesta nu frigul este cel ce ne sperie: incertitudinea, stresul sanitar și stresul financiar și economic sunt cei ce ne vor provoca durerile de cap. Una peste alta, ne pregătim să intrăm cu economia (și cu viața în sine) în Anul II al pandemiei.

Daniel Apostol