Transportul – esențial pentru comerțul internațional, mobilitatea zilnică și funcționarea economiilor moderne – se află într-o perioadă de transformări profunde. Sub impactul tensiunilor geopolitice, al reglementărilor de mediu tot mai stricte și al provocărilor tehnologice, sectorul este forțat să se reinventeze. Cea mai recentă analiză Allianz Trade plasează industria transporturilor într-o zonă de risc moderat-sensibil, cu o dinamică puternică și evoluții contrastante între subsectoare.

Transportul maritim, care susține peste 85% din volumul comerțului global, continuă să joace un rol central în economia mondială. Cu toate acestea, instabilitatea geopolitică a perturbat semnificativ fluxurile comerciale. Traficul prin Canalul Suez a scăzut cu 76% în 2025, ca efect direct al tensiunilor din Marea Roșie, în timp ce rutele ocolitoare, precum cea prin Capul Bunei Speranțe, au cunoscut o creștere spectaculoasă de 268%. Aceste schimbări nu doar că au dus la costuri mai ridicate pentru operatorii de transport, dar au și tensionat suplimentar lanțurile de aprovizionare, afectând întreaga economie globală.

Pe acest fundal incert, transportul feroviar câștigă teren, mai ales în Europa, unde proiecte strategice precum TEN-T și Rail Baltica beneficiază de sprijin financiar consistent. China se afirmă cu cea mai extinsă rețea de trenuri de mare viteză din lume, de peste 40.000 de kilometri, iar Statele Unite rămân lideri globali în transportul de marfă pe calea ferată. În contrast, transportul aerian și cel rutier se confruntă cu dificultăți accentuate. Deși traficul aerian de pasageri a crescut cu 10,6% în 2024, ritmul de creștere încetinește în 2025, pe fondul scumpirii combustibililor, creșterii taxelor aeroportuare și întârzierilor în livrarea aeronavelor. Companiile aeriene se văd nevoite să investească în tehnologii mai curate și să abordeze o piață tot mai competitivă, cu marje de profit în scădere.

În același timp, transportul rutier, deși rămâne dominant, este cel mai afectat de volatilitatea costurilor și lipsa forței de muncă. În România, de exemplu, apartenența la Schengen și îmbunătățirea infrastructurii rutiere sunt factori pozitivi, însă aceste avantaje sunt diminuate de o piață fragmentată, o capacitate redusă de influențare a prețurilor și un deficit tot mai mare de șoferi. Presiunea asupra companiilor este amplificată de cerința constantă de a moderniza flota într-un context de cerere instabilă și dificultăți în colectarea creanțelor. În acest sens, sectorul transporturilor devine tot mai mult un indicator sensibil al riscului economic și al fragilității lichidităților.

Pe măsură ce sustenabilitatea devine o exigență globală, sectorul transporturilor este forțat să accelereze tranziția verde. Conform Allianz Trade, transportul contribuie cu 24% la emisiile globale de CO₂, iar trei sferturi din aceste emisii provin din transportul rutier. În acest context, companiile care adoptă rapid soluții ecologice, cum ar fi electrificarea flotelor sau utilizarea de combustibili alternativi, pot obține avantaje competitive. Însă costurile acestei tranziții sunt semnificative. În aviație, combustibilul sustenabil este de trei ori mai scump decât kerosenul convențional, iar în transportul maritim este nevoie de investiții anuale de cel puțin 23 de miliarde de dolari pentru modernizarea flotelor.

Una dintre cele mai mari provocări structurale rămâne însă deficitul de forță de muncă. Lipsa acută de șoferi, echipaje maritime, personal tehnic și operatori logistici afectează performanța și fiabilitatea întregii industrii. În paralel, transformările tehnologice accelerează, cerând competențe noi și adaptabilitate. Automatizarea, inteligența artificială și digitalizarea operațiunilor logistice modifică radical profilul forței de muncă, obligând companiile să investească în recalificare și în planificarea strategică a resurselor umane.

În ciuda acestor provocări, sectorul beneficiază de o serie de avantaje strategice, printre care investițiile guvernamentale în infrastructură, accesul la finanțări publice și capacitatea unor subsectoare – precum cel feroviar – de a răspunde mai eficient exigențelor de mediu. Totodată, dinamica acestui domeniu este diferită în funcție de regiuni. În economiile dezvoltate, se pune accent pe electrificare și tehnologii sustenabile, în timp ce în piețele emergente, prioritățile rămân dezvoltarea infrastructurii de bază și creșterea conectivității.

Pentru România, analiza Allianz Trade sugerează o evoluție în ton cu tendințele internaționale, dar accentuează și o serie de particularități. Estimarea de creștere economică pentru 2025, cuprinsă între 0,5 și 0,6%, lasă puțin spațiu de manevră pentru expansiune accelerată. Transportul rutier rămâne principala cale de distribuție, dar și cea mai vulnerabilă, în timp ce transportul feroviar și aerian caută poziții mai stabile pe piață, într-un climat economic incert.

Conform lui Mihai Chipirliu, CFA, Director de Risc la Allianz Trade, sectorul transporturilor rămâne unul dintre cele mai dinamice ale economiei, dar și unul dintre cele mai expuse la presiuni multiple: de la cerințe de modernizare, la costuri în creștere și nevoi urgente de capital. Supraviețuirea și performanța companiilor din domeniu vor depinde, în următorii ani, de capacitatea lor de a anticipa riscurile, de a inova și de a construi modele de business mai reziliente. Într-o industrie aflată la intersecția dintre comerț, mediu și tehnologie, adaptabilitatea devine principala monedă de schimb.